fbpx
Romania, in postura de pilon de securitate al NATO

Romania, in postura de pilon de securitate al NATO

Evoluțiile din ultimul deceniu în Turcia impun o reconsiderare profundă a flancului sud-estic al NATO.

Regimul lui Erdogan are câteva caracteristici: 1. eliminarea modelului occidental-kemalist (care a fost, în fond, adoptat doar într-o criză extremă a statului turc); și 2. restaurarea unui model tradițional neo-otoman. 

În context intern regimul Erdogan este doar vârful vizibil al unei veritabile revoluții conservatoare musulmane în cadrul societății turce. Aceasta coincide cu limitele occidentalizării turce. Nu putem să facem abstracție de faptul că de la un anumit punct, majoritatea turcilor nu au mai considerat „integrarea europeană” un proiect dezirabil. Erdogan se sprijină pe restaurația islamică și este sprijinit de ea. 

În context extern, regimul Erdogan restaurează tradiția sultanală și, pe fondul vidului de putere din haosul lumii arabe, revendică un primat istoric în cadrul lumii musulmane. Argumentele sunt puternice: cea mai puternică armată și cea mai mare economie din regiune. Arabia Saudită este discreditată de alianța cu SUA (și de suspiciunea unui compromis cu Israelul în interesul războiului „egoist” cu Iranul). Iranul, deși consecvent islamist și anti-american rămâne totuși o putere eretică pentru toți suniții. Astfel, Turcia este singura care poate să federeze (chiar și simbolic) lumea musulmană fragmentată. În această cheie trebuie înțeleasă politica orientală turcă dar și fricțiunile cu Statele Unite. Turcia are nevoie de NATO pentru securitatea și preeminența ei regională. În același timp ea are nevoie să dovedească faptul că nu este în complicitate cu americanii. Erdogan pare decis să joace până la capăt șah cu marile puteri vecine (Rusia, Iranul) și cu SUA, dar finalitatea de ansamblu este ca Turcia să recâștige leadership-ul lumii musulmane. Mai mult – prin filiera balcanică și germană, Turcia a ajuns capabilă să proiecteze putere chiar în inima Europei.

Ca atare, situația geopolitică a României devine decisivă atât pe flancul rusesc cât și pe flancul turcesc, ca un plan B în cazul unei defecțiuni a NATO în Turcia.  În acest sens trebuie înțeleasă întărirea logistică a NATO în România.