fbpx

Validitatea organizarii referendumului

Referendumul este una din modalitățile consacrate prin care se exercită suveranitatea poporului. Având în vedere că propunerea de revizuire a art. 48 din Constituție a întrunit toate condițiile legale și a trecut de toți pașii prevăzuți în Constituție (în articolele 150 și 151), urmează ca în 7 octombrie cetățenii cu drept de vot să se exprime în cadrul referendumului organizat în acest scop.

Sperăm să existe o dezbatere cu cât mai multe elemente și argumente valide și mulți oameni care să păstreze discuția în zona civilizată. Fiind o mișcare care prețuiește valorile și moștenirea civilizației iudeo-creștine, noi credem în definiția căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. În același timp recunoaștem dreptul legitim al fiecărui cetățean de a-și alege opțiunea pe care o consideră potrivită.

După cum era de așteptat, având în vedere că ne aflăm într-o perioadă pre-electorală, activitatea partidelor e cu entropie ridicată la acest început de toamnă.

Se negociază liste și locuri eligibile pentru europarlamentare, se promit culoare favorabile și sprijin pentru prezidențiale, se propun alianțe și strategii.

Iohannis a chemat PNL-ul la ordine, USR își continuă profilarea și apropierea de Cioloș care așteaptă să iasă actele noului partid. PMP-ul caută să-și croiască un drum post-Băsescu. În PSD se așteaptă noua mare rocadă și s-a intrat într-o nouă etapă a luptei între grupările interne. Tăriceanu speră ca în 2019 să fie chiar mai mult decât al doilea om în stat. Până și “adevarata și curată Stânga ca stânca” și-a lansat partid (Demos).

Ce lipsește din peisaj? Ca de obicei în ultimii ani, lipsesc încă proiectele viabile ale Dreptei veritabile. Așa pățim când lipsa de realism și asumare, orgoliile și dezbinarea par încă așa de răspândite printre creștin-democrații și conservatorii români. Valori, țeluri și poziționări există, dar, fără construirea unui mecanism politic, ele vor rămâne în afara arenei politice decizionale.

Până în mai, la alegerile europarlamentare, sperăm să apară măcar o candidatură independentă demnă de a fi susținută. Oameni buni există, acum rămâne de văzut dacă va exista dorința, sprijin larg și organizarea necesară.

Singurătate – Adela Toplean

Un text foarte bun scris de Adela Toplean. Cu implicații și aplicații și pentru domeniul civic-politic. Singuri, cel mult, reușim să supraviețuim, să ne descurcăm cum se zice la noi.
Dar pentru a ne vedea visurile împlinite sau cristalizarea unor proiecte politice credibile avem nevoie să lucrăm alături de alți semeni, să construim echipe, să admirăm și sprijnim pe cei vrednici. Să fim ÎMPREUNĂ. Altfel … altfel râmânem singuri, “nemuritori și reci”, cu dreptatea și convingerile noastre, dar fără împlinire, semnificație și transformare.

“În România se consemnează anual 300.000 de cazuri noi de depresie. Așa spun statisticile. În realitate, numai Dumnezeu știe câți dintre noi ne trezim dimineața zdrobiți de tristețe. Principalul factor de risc este, ni se mai spune, singurătatea, lipsa susținerii sociale.
Spre deosebire de oamenii singuri din Occident a căror viață personală este, de bine de rău, tot mai direct asumată de mașinăriile neo-modernității, noi suntem singuri pe cont propriu. Suntem latini, până la proba contrarie.
În România de azi, pe fondul unui consumism bezmetic, al unor rivalități agresive și al unei eterne derute politice, solidaritatea civică, încrederea și interesul pentru semeni sunt, toate, în cădere liberă.
Unii cultivă față de semeni o ranchiună fățișă. Cei mai mulți, însă, cultivă, cu râvnă zilnic primenită, suspiciunea. Suspiciunea răsare în conștiința noastră în fiecare dimineață, împreună cu soarele și scaldă în lumina ei otrăvită toate mișcările trupului și spiritului până la lăsatul împăciuitor al serii.
Lipsit de încrederea pe care occidentalul o are în “specialist” (de pildă în psihoterapeut, în tehnocrat, în funcționar, etc.), românul nu va crede niciodată că “cineva” îi vrea cu adevărat binele. Nimic din experiența lui socială, politică și interpersonală nu încurajează o asemenea interpretare năstrușnică. Comunitatea – fie ea socială, politică sau profesională – este suspectă. Ea nu delimitează firesc o sumă de valori împărtășite organic, ci niște lanțuri putrede de interese și obediențe.
Comunitatea e o clică. Solidaritatea, un subterfugiu.
Mulți rămân, astfel, cu mâinile goale și cu spatele descoperit: puțin abilitați să-şi administreze drepturile individuale – de unde confuzia existenţială; puțin capabili să investească încredere în vreun mecanism public – de unde neputința de a crede în misiunea socială a cuiva sau a ceva.
Pierdem, în felul acesta, pe toate planurile. Conștiință publică n-am avut niciodată, iar conștiință începem să nu mai avem. Instituția Bisericii nu mai convinge, iar cultura religioasă trezește – mai ales printre cei tineri – repulsie.
Lumea e plină de oameni spâni.
Dar nu-i nimic. Românul urban face trei mastere și se angajează la o multinațională. Sau începe o afacere cu obiecte handmade. O duce din ce în ce mai bine. Poate și singur. De fapt, poate DOAR singur.
Așa începe totul. De la singurătate.”

Asumarea responsabilității

Modernizarea, reevaluarea poziţiei şi reinventarea istorică a statului român sunt imperios necesare, la momentul actual, într-o formulă identitară actualizată, dobândită din propria experienţă, printr-o atitudinea normală de distanţare faţă de erorile trecutului şi ţinând cont de noua paradigmă politică a României de stat NATO şi membru UE. Sprijinim reformele necesare dezvoltarii României.

Oameni care își asumă atât responsabilitatea propriului viitor și gestionarea oportunităților, cât și rolul de cetățean, și înțeleg că bunăstarea lor și a comunităților în care trăiesc depind de o bună participare la procesele democratice.

Credem în conceptul de “cetățean politician” impus de cultura politică occidentală, acel cetățean animat de dorința de a sluji binelui comun, empatic cu problemele semenilor săi și cu problemele cetății.

O democrație constituțională și participativă care recunoaște cetățenii ca fiind deținătorii naturali ai puterilor pe care aceștia le investesc în stat prin aleșii lor.

Puterile astfel delegate vor fi mari, dar foarte restrânse, clar delimitate și folosite exclusiv pentru apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor și ale națiunii.

La trei decenii de la căderea regimului comunist și observând unele comportamente excesive ale unor instituții (cum ar fi Jandarmeria, CNCD-ul, Poliții Locale) considerăm că trebuie să dăm o atenție sporită afirmării și protejării Drepturilor și
Libertăților fundamentale (Capitolul II din Constituție).

Un stat minimal cu un aparat instituțional simplificat și eficient, care să lucreze în slujba cetățenilor și care să reducă povara fiscală pe care aceștia trebuie să o suporte.

Principiul separării puterilor în stat (executivă, legislativă și judecătoarească), care trebuie să asigure echilibrul funcțional dintre acestea și să protejeze națiunea și cetățenii de pericolul abuzului de putere.

Susținem delegarea atribuţiilor către reprezentanţii statului, doar în domeniile în care individului și comunităților le este peste putinţă să acţioneze.

Comnservatorism

Pentru că în aceasta perioadă (și nu doar acum ci de 30 de ani) se discuta mult despre alternative la toată situația politică din România, va recomandăm un material foarte clarificator de la Jordan Peterson despre conservatorism. Asta ca o clarificare, asimilare interioara și direcție de acțiune individuală la situația națională.

Tenets of a viable 21st century conservatism

1. The fundamental assumptions of Western civilization are valid.

2. Peaceful social being is preferable to isolation and to war. In consequence, it justly and rightly demands some sacrifice of individual impulse and idiosyncrasy.

3. Hierarchies of competence are desirable and should be promoted.

4. Borders are reasonable. Likewise, limits on immigration are reasonable. Furthermore, it should not be assumed that citizens of societies that have not evolved functional individual-rights predicated polities will hold values in keeping with such polities.

5. People should be paid so that they are able and willing to perform socially useful and desirable duties.

6. Citizens have the inalienable right to benefit from the result of their own honest labor.

7. It is more noble to teach young people about responsibilities than about rights.

8. It is better to do what everyone has always done, unless you have some extraordinarily valid reason to do otherwise.

9. Radical change should be viewed with suspicion, particularly in a time of radical change.

10. The government, local and distal, should leave people to their own devices as much as possible.

11. Intact heterosexual two-parent families constitute the necessary bedrock for a stable policy.

12. We should judge our political system in comparison to other actual political systems and not to hypothetical utopias.