Încă o dovadă a precarităților funciare care sălășluiesc în sistemul medical autohton. Din 1989 încoace, sistemul este doar cârpit, spoit, reparat. Problema fundamentală este aceea că nu s-a trecut la reformarea din temelii a acestuia. Politizarea, sifonarea banilor, găștile medicale închise, șpaga nu lasă loc decât cine știe în ce situație minunată și inedită profesioniștilor. Managementul din sistemul spitalicesc este tributar, în cele mai multe cazuri – ceea ce este dramatic și revoltător – cârdășiei politicianiste, intereselor financiare obscure, amatorismului, nicidecum excelenței. Da, exista și unele excepții. Rare. Extrem de rare!
Din 1990 încoace spitalele gem sub povara incompetenței administrative și a nepotismului și, vai, a haosului procedural.
Bebeluși arși de vii, pacienți care iau foc pe masa de operație, pacienți care ard de vii, iată, în ATI, arși care mor cu zile în spitale – ca în cazul “Colectiv” -, pacienți care mor postoperatoriu din cauza infecțiilor nosocomiale, etc, etc, etc.!
O tragedie în formă continuată.
Daniel Uncu
Alternativa Dreaptă București