fbpx

După cum era de așteptat, având în vedere că ne aflăm într-o perioadă pre-electorală, activitatea partidelor e cu entropie ridicată la acest început de toamnă.

Se negociază liste și locuri eligibile pentru europarlamentare, se promit culoare favorabile și sprijin pentru prezidențiale, se propun alianțe și strategii.

Iohannis a chemat PNL-ul la ordine, USR își continuă profilarea și apropierea de Cioloș care așteaptă să iasă actele noului partid. PMP-ul caută să-și croiască un drum post-Băsescu. În PSD se așteaptă noua mare rocadă și s-a intrat într-o nouă etapă a luptei între grupările interne. Tăriceanu speră ca în 2019 să fie chiar mai mult decât al doilea om în stat. Până și “adevarata și curată Stânga ca stânca” și-a lansat partid (Demos).

Ce lipsește din peisaj? Ca de obicei în ultimii ani, lipsesc încă proiectele viabile ale Dreptei veritabile. Așa pățim când lipsa de realism și asumare, orgoliile și dezbinarea par încă așa de răspândite printre creștin-democrații și conservatorii români. Valori, țeluri și poziționări există, dar, fără construirea unui mecanism politic, ele vor rămâne în afara arenei politice decizionale.

Până în mai, la alegerile europarlamentare, sperăm să apară măcar o candidatură independentă demnă de a fi susținută. Oameni buni există, acum rămâne de văzut dacă va exista dorința, sprijin larg și organizarea necesară.